MENIU
Acum la radio:

Cultură și muzică bună pe post de șpagă

Autor: Alexa Stănescu 

Nu am putut niciodată să dau șpagă medicilor. Nu știu, sunt stângace, îmi pun prea multe probleme: dacă mai vede altcineva, dacă se uită urît la mine pentru că e prea puțin, dacă are buzunarul rupt:), dacă jignesc pentru că e unul dintre puținele specimen care nu primește șpagă, dacă, dacă, și iar dacă…

De vreo 2 luni merg la kinetoterapie cu piciul, nu pentru că este cool, așa cum am crezut inițial pentru că mai toți bebeii merg, ci pentru că trebuie. După îndelungi căutari, la privat, nu am găsit loc, chiar și plătit, așa că până la urmă am ajuns la stat, la un spital. Fiind la stat, evident că nu există noțiunea de programare, ci doar primul venit, primul servit.

Însă medicul este foarte bun (dovadă și coada de la ușa lui), așa că prefer să străbat Bucureștiul de 2 ori pe săptămînă și să aștept la uși.

Fiind la stat, nici nu se plătește. Am avut tentative de șpagă, de multe ori: dar mereu era aglomerat cabinetul, uitam să scot banii, nu găseam plicul, sau când îl găseam pur și simplu mâna mea nu putea duce la capăt gestul de a pune banii în buzunarul alb. Așa că nu am dat șpagă.

De obicei se ascultă jazz sau opera în sala de fizioterapie. Și se vede că muzica îl relaxează pe medic, pentru că fredonează fiecare piesă.

Venind așa des și regulat ajungi să discuți vrute și nevrute cu medicul, ca să treacă timpul până se termină masajul bebelușului. La început eram cam retrasă și timidă, însă acum deja ne cunoaștemJ așa că mi-am permis într-o zi să îl întreb dacă ascultă și blues nu doar jazz. El zice că da, și mă întreabă de ce.

“Pentru că vine Beth Hart în iulie, dacă o știți”, zic eu. Discuția continuă pe marginea muzicii, fiind parcă mai vorbăreț decât de obicei. Apoi, îi zice unei paciente, că săptămâna viitoare nu vine la muncă, așa că să nu vină nici ea. După ce iese femeia, el se întoarce la mine și-mi zice: “dvs veniți săptămâna viitoare”.

Așadar nu am dat șpagă în bani, dar simt că a fost o șpagă ….culturală !