MENIU
Acum la radio:

Îndrăgostește-te primăvara în Cișmigiu

Lavinia Dragomir

Parcul Cișmigiu este cunoscut ca cel mai romantic parc din București, dar dacă aruncăm o privire mai adâncă asupra istoriei lui, descoperim că este mult mai mult decât atât. Fiind cel mai vechi parc din capitală, farmecul său crește odată cu apropierea de începuturile lui și de enigmele pe care le cuprinde. Așadar, plimbarea de astăzi nu se desfășoară doar de-a lungul aleilor vechi, ci și de-a lungul poveştii sale de câteva sute de ani.

La început a fost o mlastină

Până la începutul secolului XIX, locul unde astăzi este Parcul Cișmigiu purta numele de “Balta lui Dura Neguțătorul”, fiind chiar proprietatea acestuia. Cândva, balta făcea parte din râul Dâmbovița. Cu timpul, cursul râului s-a schimbat, iar acest meandru a rămas izolat. A devenit o mlastină, cu mâl verzui, ce constituia un adevărat focar de infecție pentru locuitori.

Soluția găsită de domnitorul  vremii, Alexandru Ipsilanti, a fost să construiască două cișmele, cu izvorul îndepărtat, din care populația să ia apă curată, mai ales în timpul revărsărilor Dâmboviței.

Cel care îngrijea cișmelele era numit “Marele Cișmigiu” și avea casa în vecinatatea parcului de astăzi. Treptat,  această denumire a fost preluată de întreaga zonă.

lac bun

De la mlaștină, la grădină desfătătoare

Nimeni n-ar fi crezut că din băltoaca duhnitoare,  avea să răsară cel mai frumos loc de relaxare din București.

Cel care a avut curajoasa iniţiativă a fost generalul Pavel Kiseleff care, în 1830, a dispus secarea bălţii şi, în locul ei, aranjarea unei grădini publice.

Parcul Cișmigiu a fost amenajat între anii 1847 – 1854. Gheorghe Bibescu îl numeşte pe arhitectul peisagist al Grădinilor Imperiale din Viena, Carl F.W.Meyer, să se ocupe de transformarea mocirlei într-o frumoasă grădină pentru orăşeni.  Din mâna lui a ieşit elegantul parc pe care îl ştim noi astăzi.

parc bun

La acea vreme, cronicarul N. T. Orășanu scria:

Aici fu o baltă mare, un loc umed, mocirlos/sălbatec din natură, necurat, nesănătos/însă arta poate multe și ea făcu un paradisu/cum la mulți din ipokimeni nici că le trecea prin visu./.. Aici vine toată mâna, și s’amestecară împreună/eleganța, lux, mândrie, maniere și turnură,/vorbe dulci și complimente sbor din fiecare gură./Câte un june c’o grizetă, prin tufișuri că se pierde….

Misterul Cișmigiului

Chiar la intrarea din bulevardul Schitu Măgureanu dăm peste nişte bucăţi de ziduri vechi, nebăgate în seamă.

ruine bune 2

Despre ele se zice că ar fi ruinele unei foste mănăstiri construită în 1756 de logofătul Văcărescu.  De asemenea, legenda spune că de aici pornea un tunel secret care făcea legătura între Palatul Creţulescu  şi malul râului Dâmboviţa.

Cum nu se ştiu multe informaţii despre aceste ruine, ele continuă să facă parte din enigmele Cișmigiului.

Izvorul lui Eminescu

izvor bun

Legenda locului spune că, în drum spre redacţia ziarului Timpul, unde era redactor şef, Eminescu se oprea în Parcul Cișmigiu pentru a se odihni şi pentru a-şi potoli setea la acest izvor.

Din 2009, lângă izvor, străjuieşte o plăcuţă comemorativă care marchează 120 de ani de la moartea poetului, fapt care ne face să credem că, poate, nu este doar o legendă…

Locul care adună destine

Naturaleţea prin care se îmbină lacul, păsările sălbatice, lianele, statuile şi oamenii, creează cadrul potrivit pentru deschiderea oricărui suflet.

Cișmigiul este locul unde se plimbă deopotrivă cel care îşi ţine de braţ jumătatea, zâmbind de fericire, cel care plânge de singuratate, cel care îşi priveşte copilul crescând, cel care rătăceşte de dor sau cel care îşi mângâie mândru mama. Cișmigiul îi strânge şi-i ascultă pe toţi.

Şi totuşi, mai presus de orice, Cișmigiul rămâne locul unde îndrăgostiţii îşi dau prima întâlnire. Aici îşi trăiesc începutul poveştii lor de dragoste. Aici au curajul să se ţină de mână, să se privească în ochi, să viseze, să strălucească, să oprească timpul într-o amintire fericită.

sf

Cu siguranţă, aleile şi arborii seculari au fost martorii multor poveşti de viaţă. Şi cele de azi se vor aduna firesc, lângă celelalte care vor veni.