MENIU
Acum la radio:

Inimă (ne)bună de legat

Alice Tudor

Iată-mă-s cu inima pe jar. Val-vârtej. O simt cum se agită și o las să-și facă de cap. Cică, nu are rost să mă împotrivesc. Sunt gata să jur că cei 30 de ani de viață nu mi-au fost îndeajuns să o învăț să se întoarcă la timp, acasă. Știu cum face după câteva viraje amețitoare, se lovește și pică. Mi-am amintit de versurile unei melodii: “The broken clock is a comfort/It helps me sleep tonight/Maybe it can stop tomorrow/From stealing all my time.”

Cum ar fi să-i pot lega de gât un ceas care nu-și mai învârte acele?

Cum ar fi să-i pot vorbi pe limba ceasului oprit? Cum ar fi?

N-a învățat nimic.

Mi-ar fi plăcut ca inima să fie un altar și niciodată să nu ajungă în iad.

Mi-ar fi plăcut ca inima sa aibă ochi, să vadă și gură, să vorbească și minte, să gândească…