MENIU
Acum la radio:

Julio Iglesias: “Iubesc să fiu iubit”

Julio Iglesias s-a născut la Madrid, pe 23 septembrie 1943 şi este  fiul cel mare al doctorului Julio Iglesias Puga şi al Mariei del Rosario de la Cueva y Perignat. La 20 de ani, în noaptea de 22 septembrie 1962, în timp ce se întorcea de la Majadahonda la Madrid, însoţit de mai mulţi prieteni, a suferit un grav accident rutier, în urma căruia a rămas semi-paralizat mai bine de un an şi jumătate. Aproape că nu mai avuse nicio şansă să mai poată să meargă vreodată. julio-iglesiasInfirmierul care îl îngrijea la vremea aceea i-a dăruit o chitară, astfel Julio începuse să petreacă ore întregi ascultând radioul şi scriind poezii, chiar dacă pe atunci nici nu se gândea că avea să devină un mare artist.
Iniţial a început să cânte pentru a-și depaşi momentele de nostalgie şi tristeţe care îl cuprindeau atunci  când se gândea ca, dintr-un sportiv, devenise un om imobilizat la pat. A învăţat treptat să cânte la chitară, atât cât să îsi poată pune versurile pe muzică. Eforturile sale, dorinţa de a trai şi sprijinul familiei, îndeosebi al tatălui său, care a renunţat chiar şi la activitatea profesională, mai bine de un an, pentru a-i fi alături în perioada de recuperare, au făcut să se întample un adevărat miracol. Julio a început să meargă din nou. Pentru aceasta au fost necesare luni de recuperare. Dupa ce s-a vindecat, şi-a reluat studiile şi a plecat la Londra, pentru a învăţa limba engleză, mai întâi la Ramsgate şi apoi la Bell’s Language School, Cambridge. Uneori, la sfârşit de saptamână, cânta în Air Port Pub piese celebre ale lui Tom Jones, Engelbert Humperdinck, The Beatles. Acolo, la Cambridge, a cunoscut-o pe Gwendolyne Bollote, cea care avea să îi devină prietenă şi care i-a inspirat una din cele mai cunoscute piese ale sale, Gwendolyne.
Julio a continuat să compună şi, într-o bună zi, a decis să apeleze la o casă de discuri, căreia i-a pus la dispoziţie una dintre piesele pe care le compusese, pentru a fi dată unui interpret. Managerul casei de discuri, după ce a ascultat cântecul înregistrat de Julio pe un magnetofon obişnuit şi având ca acompaniere muzicală doar chitara acestuia, l-a întrebat: “De ce nu o cânti chiar tu?”. Julio a raspuns: “Pentru că eu nu sunt cântareţ.” Artistul, însă, s-a lăsat convins şi  s-a prezentat  la celebrul Festival Muzical de la Benidorm (Spania). Pe 17 iulie 1968, câstiga Festivalul cu celebra piesă La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul) si semna un contract cu Discos Columbia.
În februarie 1969 a participat la Festivalul Cerbul de Aur de la Brasov. În acelasi an a avut loc primul său turneu în America, s-a prezentat la Festivalul Viña del Mar (Chile) si a realizat primul său film, La vida sigue igual. În 1997 producatorul si compozitorul latin Emilio Estefan i-a înmânat premiul ASCAP (Societatea Americana a Compozitorilor, Autorilor si Publicistilor) Pied Piper Award, cea mai prestigioasă distincţie a Asociaţiei de Artă. Julio este primul artist latin căruia i s-a decernat acest premiu, câstigat, de asemenea, de celebrităţi precum Frank Sinatra, Ella Fitzgerald si Barbra Streisand. În plus, primarul din Miami, Joe Carollo, a decretat Ziua lui Julio Iglesias în oraş. Viaţa artistului se desfăşoarş între locuinţa sa din Punta Cana (Republica Dominicana), Miami (S.U.A.) şi Marbella (Spania), alături de Miranda şi de cei patru copii ai lor.